Poate percepţia asupra unei piese depinde şi de starea în care te afli în momentul vizionării. Mergând să o văd după multe amânări, o foarte bună recomandare şi o zi extrem de obositoare nu m-am putut gândi decât la… altele.
Locurile spectatorilor sunt aşezate pe scenă, bănuiesc că dacă stăteam acolo aş fi intat mai uşor în atmosferă. Dar eu şi alţi câţiva fii ai ploii ne-am ales cu locuri în primele loje – destul de departe de acţiune. Aşa că toată piesa (sau minim 80% din ea) m-am gândit cum ar fi să faci sex la lojă, în timpul unei piese. Chestia a funcţionat, pentru că am reuşit să-mi ţin ochii deschişi preţ de 140 de minute şi cred că mai puteam. De altfel, timp berechet pentru orice tip de partidă.
Eu nu zic, piesa merge de văzut. Cred că e mai gustabilă pentru seniori dar poate fi simpatică pentru orice categorie de vârstă. Umorul e bun, punerea în scenă se potriveşte foarte bine cu tot. Cel mai mult mi-a plăcut jocul lui Constantin Cojocaru dar şi Rodica Mandache m-a distrat.
“Actorii sunt dovezi vii ale faptului că sufletul există…” zise A. Pintea
