Joc impecabil dar piesa e sumbră şi nu poate fi “înghiţită” de oricine. Spectatorii jumătate se plictiseau, jumătate dormeau şi cealaltă jumătate (exagerez un pic) urmăreau cu interes. Pe mine m-a prins, mai ales cum a prestat Mihai Constantin. Lui Răzan Vasilescu îi iese foarte bine istericul şi antipaticul personaj. Acţiunea e statică sau cel puţin lentă, atmosfera e încărcată şi cenuşie iar personajele apatice, dar specatacolul emană o incredibilă forţă. Aşa că mergeţi dar odihniţi, relaxaţi şi avizi de cultură.
“Cuvintele sunt toată averea noastră.” Samuel Beckett
